Sarea, blestem sau binecuvântare

Cum era folosită în trecut în ritualuri sinistre de magie neagră, alături de farmece şi descântece

 

Sarea este pe cât de simplă ca aliment, pe atât de complicată la nivel simbolic.

Cum era folosită sarea ca instrument de prognoză meteo pe un an de zile, cum credeau străbunii noştri că o putea folosi pentru a afla sexul unui copil aflat în pântecele mamei şi în ce blesteme cumplite era ingredient de bază: Adevărul vă prezintă secretele sării.

Nu există român care să nu cunoască frumosul basm popular „Sarea în bucate”, care reuşeşte să pună în valoare atât calităţile excepţionale ale umilului condiment, cât şi valorile umane de bază. Însă, dacă despre virtuţile alimentare ale sării şi despre influenţa ei asupra sănătăţii s-au scris sute de mii de pagini, mult mai puţine sunt scrierile despre utilizările magice ale produsului. Asta cu toate că supertiţiile populare din toată lumea sunt pline de referiri spectaculoase.

De fapt, sarea are o valoare simbolică importantă la majoritatea populaţiilor. Folosită ca element purificator în şintoism, ca simbol al hranei spirituale în liturghia botezului – „sare a înţelepciunii” –, ca ofrandă împreună cu pâinea în creştinism, sarea este şi un element important în ritualuri, de la cel ebraic de sfinţire a victimelor, de purificare a gospodăriei la diverse populaţii, până la cel de purificare a spaţiului de către luptătorii de sumo.

La greci, la evrei, la arabi, ca şi la români, sarea este şi un simbol al ospitalităţii şi al prieteniei, pentru care este împărţită, având valoarea unei legături de frăţie. În spaţiul românesc sarea este folosită pentru acţiunea sa benefică sau malefică în diferite ritualuri.

Sarea şi prognozele ei meteorologice

În tradiţia poporului român, sarea este folosită deseori în ritualurile de aflare a viitorului. Exemplul cel mai cunoscut de meteorologie populară, care s-a păstrat până în zilele noastre (mai ales în Moldova), este acela ca în noaptea de Sfântul Vasile să se pună pe pervaz 12 coji de ceapă umplute cu sare, menite celor 12 luni.

A doua zi, cantitatea de apă aflată în coji va prognoza lunile ploioase sau secetoase ale noului an. „Din ce-mi amintesc eu din copilărie, metoda nu dădea greş niciodată, ori poate că doar aşa ne plăcea nouă să credem”, spune, pe jumătate în glumă, folcloristul gălăţean Paul Buţă.

Uneori, se ajungea chiar la accente şamanice, căci în anumite zone ale ţării se credea că „dacă arunci o mână de sare în foc, stă ploaia”, iar dacă „se umezeşte sarea fără motiv în vasul în care este păstrată, înseamnă că se apropie ploaia”.

Adevărul despre aceste ultime două credinţe populare ni-l explică profesorul de fizică Mihai Toma. „Este evident că nu există nicio legătură între a arunca sare în foc şi oprirea ploii, însă umezirea ei înainte de declanşarea unor precipitaţii este credibilă, căci umiditatea atmosferică poate provoca un astfel de efect asupra cristalelor de sare”, spune profesorul.

Aflarea ursitei şi a sexului copiilor

Sarea se foloseşte şi în ritualuri de aflare a ursitei. Spre exemplu, turta de Sfântul Andrei este o pâiniţă nedospită, foarte sărată, preparată de fetele nemăritate în ajun de Sântandrei, pentru aducerea ursitului, menit să stingă setea. În alte zone, turta era dată la câine sau pisică pentru a vedea direcţia din care va veni ursitul.

Şi aflarea sexului copilului nenăscut cu ajutorul sării este consemnată de mai mulţi cercetători. Dacă pui sare pe capul unei femei îngreunate, fără ştiinţa ei, şi dacă ea în urmă pune mâna pe nas, atunci are să nască băiat; iar dacă pune mâna la gură, are să nască fată.

Sarea are şi alte valenţe speciale, putând proteja şi purifica oameni şi animale, ba chiar şi spaţiul de locuit. La construcţia unei case, se pune aghiasmă, tămâie, sare, capete de câine ori de vită, sub talpa casei, la fiecare colţ, „să ferească Dumnezeu casa de fulgere, de foame şi de boli. Pâine şi sare să fie în casă” (GH.F.Ciauşanu).

Pragurile casei se presară cu sare sfinţită pentru a proteja casa împotriva farmecelor, cu acelaşi scop punându-se sare în încălţări, sau pe capul copilului, când este descântat cineva bolnav din casă, pentru a-l proteja împotriva bolii. Vitele sunt protejate de farmece tot cu ajutorul sării, pusă în hrană sau descântată şi îngropată sub pragul uşii de la grajd.

Sarea, pelinul şi usturoiul în jurul cărora a jucat ceata de căluşari sunt folosite mai apoi la diferite leacuri.

Magie neagră cu sare albă

Sarea poate era folosită şi în magia neagră pentru a provoca răul, prin farmece şi descântece.

Se zice că acela care vrea să-şi ucidă duşmanul trebuie să pună un pic de sare sub limba unei persoane moarte, iar apoi să presare pe furiş sarea respectivă în mâncarea celui a cărui moarte este dorită.

„Pe undeva pare credibilă metoda. Să nu uităm că în Evul Mediu, cînd acest obicei era în mare vogă, bolile contagioase mortale făceau ravagii. Dacă puneai în mâncarea cuiva un material contaminat cu un microb sau o bacterie mortală, este evident că poţi să îmbolnăveşti acea persoană”, este de părere medicul Iulian Popa.”

Şi răzbunarea „mai soft” era practicată asiduu în gospodăriile ţărăneşti e acum un secol. Etnologul Gh.F. Ciauşanu, în lucrarea „Superstiţiile poporului român” (Editura „Saeculum” – 2014) consemnează un obicei oltenesc ca atunci când sar scântei din sobă să se presare sare în foc, „căci e semn că te vorbeşte cineva de rău şi astfel dai în ochii celui care te vorbeşte”. Ca ofrandă, sarea era folosită de vrăjitoare.

În ciclul vieţii, sarea este folosită bunăoară la naşterea unui copil, în albia în care era spălat întâia dată, sau pentru îmbunarea ursitoarelor. De asemenea, pe prag, pe fereastră sau pe o masă la capul lăuzei se pun sare, pâine şi o serie de obiecte simbolice, pentru a i se prezice o viaţă cât mai prosperă noului născut.

„Există şi obiceiul să se pună pe limba noului-născut câteva fire de sare, pentru a goni demonii care au în stăpânire până la botez”, scrie GH.F.Ciauşanu.”

Aţi lins sare la nuntă?

O altă întrebuinţare specială a sării este în cadrul ceremonialul de nuntă, pentru prosperitatea mirilor. Mai ales în regiunile unde influenţa culturii slave este mai pregnantă, tânăra pereche este îndemnată adesea de către mama mirelui să lingă sare de pe o pâine.

Caracterul sacral al sării se manifestă şi prin respectarea anumitor tabu-uri legate de întrebuinţarea ei: să nu verşi sarea că va fi ceartă în casă, dacă ţi se fură sarea de la vite ele vor muri, să nu dai sare din casă lunea pentru că îţi mor vitele, şi multe altele, considerate superstiţii, dar care au rămas în practică până în zilele noastre.

 

.

 

Advertisements

Vrăjitorie sau găinărie? Întâmplări bizare într-un cartier din Lugoj

De câteva luni, locuitorii unui cartier din Lugoj scuipă-n sân şi îşi fac cruce de câte ori ies din casă, de teamă să nu dea din nou ochii cu grozăvia.

Oamenii care locuiesc în cartierul Micro I din Lugoj, Timiş, încearcă de câteva luni să dea de cap unor întâmplări care le pun în pericol sănătatea fizică, dar mai ales cea psihică. Periodic, aceştia găsesc pe străzi găini moarte, iar până acum nimeni nu a reuşit să afle de unde vin păsările. Coşmarul a început încă din luna septembrie, când a fost găsită o zburătoare moartă, iar alături, un sac întreg de organe. Iniţial, oamenii s-au gândit că au de-a face cu vreun vecin fără toţi boii acasă, care a aruncat resturile de la găinile tăiate, însă recent cazurile au început să se înmulţească. Astfel, în urmă cu o săptămână, două păsări moarte au fost aruncate chiar între flori, în parcul de vizavi de o grădiniţă, iar zilele trecute, altele au ajuns sub balcoanele oamenilor. Nici măcar nu se ştie de cât timp zăceau acolo, însă temperatura de 28 de grade a făcut ca resturile să putrezească şi să împrăştie un miros greu în tot cartierul.

Ucigaşul de puicuţe, neprins

Revoltaţi, localnicii au alertat imediat societatea de salubrizare, de teamă că s-ar putea molipsi de cine ştie ce boli. În plus, speriaţi că zona ar putea deveni o groapă de gunoi, aceştia au făcut şi plângere la Poliţie, în speranţa că vor găsi ucigaşul de găini. Pe de altă parte, bătrânele mai superstiţioase au început să scuipe în sân şi să-l invoce pe Necuratul, mai ales că aceste păsări sunt folosite de multe ori în ritualuri de vrăjitorie.

 

.

 

National Heros

Throughout most of its history, Romania has had to deal with numerous migrating invaders, such as the Huns, Avars, Bulgars, and Cumans, overrunning their territories, and then in the late Middle Ages the powerful expansion of the Ottoman Turks. There has always been problems from the east, but in these times of trouble there have been leaders to stand up for the people. Today some of them are revered as national heroes.

Vlad the Impaler

Amongst the many heroes that fought to protect Romania from foreign enemies, there are none greater than Vlad the Impaler, Prince of Wallachia, Drăculea. Although vilified by the western world, and further transformed into a monster thanks to Bram Stoker’s “Dracula“, Vlad Tepes (Impaler) is still considered a folk hero in the eyes of Romanians. Unlike the Dracula of fiction, Vlad the III was a ruler of Wallachia, not Transylvania, and stood up for his countrymen during the incipient Ottoman conquest of Europe. Drăculea’s father, Vlad II Dracul, ruled Wallachia before him and was knighted under the Order of the Dragon, a group dedicated to protecting Christian Europe from the Muslim Ottoman. The name “Drăculea” actually means “son of the Dragon” referring to Vlad’s father, and was misinterpreted by western Europe as “Son of the Devil”. The stories of Vlad the Impaler staking his people are true; he was a harsh ruler and his favourite form of punishment was to stick criminals alive on top of a tall stake and let gravity do its part, giving them a slow and painful death.

In 1495 a crusade was called against the Ottoman Empire, led by the Hungarian King Matthias Corvinus. Vlad allied himself with Mathias in an attempt to protect his people in Wallachia, which had been declared part of the Ottoman Empire. When emissaries of the Ottoman Sultan Mehmed II arrived to collect their tribute, as they had done from Vlad’s father before, Dracula responded by nailing their turbans to their heads. From then on Vlad the Impaler organised many brilliant and successful attacks against the Ottomans, who often vastly outnumbered Vlad’s men. One of his greatest victories was when Vlad and his men, disguised as Turkish cavalry, attacked Ottoman war camps throughout Bulgaria, taking them completely by surprise. Afterwards, in a letter to Matthias Corvinus he wrote:
“I have killed peasants, men and women, old and young, who lived at Oblucitza and Novoselo, where the Danube flows into the sea… We killed 23,884 Turks without counting those whom we burned in homes or the Turks whose heads were cut by our soldiers…Thus, your highness, you must know that I have broken the peace.”

Despite his clever military tactics, Vlad III was eventually overrun by the sheer magnitude of the Ottoman army and had to leave Wallachia to the Turks. Never giving up, Vlad retreated to Transylvania to make battle plans with Matthias Corvinus, biding his time. After Matthias agreed to give him Hungarian support to retake Wallachia, Vlad confidently started on his way home. Unfortunately, he was betrayed by King Matthias, ambushed and imprisoned for many years. Matthias claimed that Vlad was a traitor to Christendom, although in reality King Matthias Corvinus wanted to abandon the anti-Ottoman crusade, hence removing Vlad, and focus more on gaining power in central Europe.
When Vlad was released from prison, he immediately set off to Wallachia, defeated the Turkish garrison, and reclaimed his throne. Vlad III ruled Wallachia for only two more months before a large Turkish army arrived to destroy him, once and for all. Vlad Tepes died in that ferocious battle, and his head was sent to Constantinople as a war trophy.

Although in the end Vlad III failed to halt the tide of Ottoman forces, the memory of his defiance, against a far more powerful adversary, remains in the minds of the Romanian people, and his legend lives on.

Stefan the Great

Stefan the Great, King of Moldavia, was also famous for his long resistance against the Ottomans and even fought together with his first cousin, Vlad the Impaler, in several battles. Against the Turks, Stefan was victorious in 44 of 48 battles, managing to protect the rest of Europe from the Ottoman expansion. Stefan the Great was said to be extremely pious, celebrating every victory by fasting on bread and water and giving all credit to God. In his life he built 44 churches and monasteries, one for each successful battle, and after death he was canonized, declared as “Saint Volvode Stefan the Great”.

Mihai the Brave

Like a vision of King Arthur uniting the tribes of Britain, Mihai the Brave ruled all three principalities of Romania for the first time in history: Moldavia, Transylvania, and Wallachia. Although the union of these separate kingdoms only lasted 6 months, up until the nobles revolted, Mihai is still thought to be one of Romania’s greatest, national heroes. Mihai’s legacy was said to be a precursor to modern Romania, a country that was unified again approximately three centuries after him.

 

Legendele Prahovei

Poveştile care au circulat ani de zile despre lacurile malefice din Prahova, blesteme de veacuri, iubiri tragice şi munţi plini de energii vindecătoare s-au transformat în timp în legende. Localnicii le povestesc şoptit, cu teama de a nu “trezi” entităţile malefice care îşi cer anual tributul

Despre Lacul Miresei, aflat în apropierea Bisericii Sf. Voievozi, din Câmpina, circulă tot felul de poveşti. Pe aceste locuri ar fi fost, prin anul 1.200, o mănăstire de călugări în care au avut loc păcate grele sau o biserică ai cărei enoriaşi erau foarte păcătoşi. Iar Dumnezeu i-a pedepsit şi le-a scufundat lăcaşul de cult.

Unii locuitori sceptici spun că apa are o adâncime de patru metri şi nu putea să se scufunde aici o mănăstire, pe când alţii ar putea jura că apa are până la 70-80 de metri. Cert este că lacul îşi ia în fiecare an tributul. Şi numai bărbaţi. Se mai spune că în zilele însorite poţi zări în apă turla fostei biserici.

O altă legendă spune că o fată forţată de părinţi să se mărite cu un bărbat bogat, deşi iubea un alt flăcău, s-a aruncat în apă chiar în ziua nunţii. Dimineaţa, oamenii au zărit voalul alb plutind, iar de atunci locul este blestemat, cerând în fiecare an „suflet de om tânăr, în special de bărbat”, cum povestesc sătenii.

Vorbe necurate

La graniţa dintre judeţele Prahova şi Buzău există un alt loc înconjurat de mister şi superstiţii: lacul de la Ciotul Paltinului. Se spune că, în mijlocul apei, bărcile sunt prinse de un vârtej de neoprit, care le trage în adâncuri.

Bătrânii povestesc că fenomenul se explică prin blestemele aruncate de oameni asupra lacului. Format pe craterul unui vechi vulcan, îi obliga pe localnici să ocolească pe un drum greu, iar aceştia spuneau cu necaz: „Dărâma-s-ar muntele, că greu mai e!”. Într-o noapte, în timpul unei furtuni, s-a produs o alunecare de teren care a lărgit lacul cu aproape un kilometru şi de atunci a pornit blestemul.

De atunci, cei care se avântă pe lac sfârşesc sub undele lui, luaţi de însuşi diavol, care sălăsuieşte sub ape. Alţii spun că sub unde s-ar afla o trecere către lumea de dincolo, o poartă către Iad. Mai ales că, nu departe de lac, există un loc numit “Gaura zmeului” unde, spun sătenii din zonă, pe vremuri veneau zmeii de foc să se adape.

După construcţia barajului Paltinu, în 1971, acesta a dat naştere şi unor poveşti teribile despre peştii de dimensiuni incredibile care ar trăi în apă.

Lacul misterios din Bucegi

Departe de privirile oamenilor, într-o zonă în care doar viperele trăiesc confortabil, se spune că un lac apare şi dispare după legi bizare. Şi că, potrivit localnicilor din zona Poiana Ţapului, fiecare apariţie a lacului în munţii Bucegi este însoţită de moartea sau de dispariţia unor persoane.

Oamenii spun că sunt şi semne prevestitoare: înainte ca lacul să-şi facă simţită prezenţa, vremea se strică brusc, iar vântul bate foarte puternic două zile. A doua zi, undele lacului scaldă munţii pentru una sau mai multe zile, până când îşi primeşte ofranda vie.

Oamenii spun că în acele locuri trăia, în mijlocul unui lac, o vrăjitoare. Copiii chinuiţi de ea s-au revoltat şi, ajutaţi de zâna lacului, au scufundat vrăjitoarea, cu casă cu tot. Numai că puterea acesteia era atât de mare încât lacul revine câteodată, ia un suflet de om şi dispare iarăşi în neant. În ultimii ani, au murit aproape numai turişti.

Grota Miresei, o legendă cât un veac

Cea mai frumoasă poveste a zonei Slănicului este cea a Grotei Miresei. Cândva, pe la 1920, spun localnicii, la patru zile după nuntă, o localnică s-a sinucis, aruncându-se din vârful muntelui de sare.

Chiar dacă s-a surpat din cauza ploilor care au săpat în sare, zona grotei a rămas un obiectiv de neratat într-o vizită la Slănic.

Vârful Omu, muntele cu nume de om

Aflat la 2570 metri, Vârful Omu este al unsprezecelea vârf muntos din România, dar, totodată, şi cel mai înalt loc din ţară, populat permanent. Aici se află o cabană şi o staţie meteorologică.

Legendele care au dat numele acestui vârf sunt numeroase şi la fel de misterioase.

Denumirea, în acest caz, este una abstractă, „Omu“, fără o corelaţie cu un fenomen natural sau vegetativ. De asemenea, vârful muntos a fost asociat cu vechii daci şi existenţa, pe acest loc, a unui vechi sanctuar plin de energii speciale, vindecătoare.

Una dintre poveştile asociate cu Vârful Omu este a unui păstor care s-a rătăcit în masivul Bucegi şi a ajuns până în vârful cel mai înalt al muntelui. Nici chiar de la această înălţime nu a putut, însă, să se orienteze, aşa că, furios, a început să blesteme. Drept pedeapsă, Dumnezeu l-a transformat într-o stâncă, care se poate vedea şi astăzi, iar de atunci numele acestui vârf a fost Omu (om).

Aceeaşi stâncă este izvorul unei alte legende. Doar o dată pe an, în asfinţitul din noiembrie, stânca îşi lasă umbra pe platou, desenând o imagine umană, de unde şi numele „Omu“.

Masivul Bucegi, din care face parte şi Vârful Omu, ocupă o suprafaţă de circa 300 km pătraţi, pe teritoriul judeţelor Dâmboviţa, Prahova şi Braşov. Este ca o cetate naturală, cu incinta suspendată la 1600 – 2500 m, sprijinită de abrupturi puternice.

 

.

 

Peștera Polovragi

Peștera Polovragi este un obiectiv turistic vizitat de români și de străini deopotrivă, dar puțini sunt cei care știu că aici se află unul dintre cele mai mari mistere ale României.

Se spune că aici ar fi locuit Zamolxis, zeul dacilor, acesta fiind locul unde se adunau adesea vracii pentru a face farmece și leacuri. Legendele vorbesc despre existența unei plante miraculoase „polovraga”, capabilă să vindece orice tip de boală.

Oamenii de știință au fost mai mult decât surprinși să constate că în peșteră există urme umane vechi de mai bine de 2000 de ani, fapt ce sugerează că ar fi vorba despre urme de daci.

Ceea ce atrage atenția asupra acestui loc este faptul că se spune că aici și-ar fi ascuns dacii comorile. Din acest motiv, foarte multă lume s-a aventurat pe aceste meleaguri pentru a găsi obiecte prețioase. Dar se pare că toți au avut parte de o moarte inexplicabilă. Locuitorii din zonă vorbesc despre blestemul lui Zamolxis, al cărui spirit este încă viu în peșteră.

Poveștile vorbesc despre văcari și ciobani care și-au văzut animalele dispărute fără urmă, sau despre petrecăreți din fața cărora au dispărut subit bucatele și băutura. Se pare că unii au căzut pradă nebuniei.

De aceea, peștera Polovragi mai este denumită și Triunghiul Bermudelor din Oltenia.

.

Balta Vrăjitoarelor, Boldești

La o distanță destul de mică de București se află satul Boldești, unde există un loc misterios despre care localnicii se feresc să vorbească.

În pădurea din apropiere se află Balta Vrăjitoarelor. Deși aparent nu are nimic special, acest loc este plin de mistere ce au atras atenția tuturor.

În fiecare an, atunci când se sărbătorește Sfântul Gheorghe, Sânzienele sau Sfântul Andrei, vrăjitoare din întreaga lume se adună aici pentru a face numeroase ritualuri. Legendele spun că atunci se deschid porți către alte lumi.

Mai mult decât atât, sunt și voci care vorbesc despre faptul că balta are ceva misterios. Animalele refuză să bea apă de aici, ca și când le-ar fi teamă. De asemenea, mulți vorbesc despre apariția unor fulgere inexplicabile sau a unor sfere luminoase. Alteori se pare că există fenomene bizare precum schimbarea bruscă a vremii, prezentă doar în acest loc unde niciun sătean nu se apropie.

Balta Vrăjitoarelor este menționată încă din secolul al 15-lea, istoricii vorbimd despre faptul că aici ar fi fost decapitat domnitorul Vlad Țepeș.

 

.

 

 

De Bobotează, localnicii se costumează că de Halloween

De Bobotează, localnicii unui sat din Bistriţa-Năsăud se costumează că de Halloween pentru a alunga spiritele rele

În satul Chintelnic din Bistriţa-Năsăud în data de 5 ianuarie, seara, îşi fac apariţia ultimii colindători, care marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă. Grupul de colindători, format din femei, bărbaţi, tineri şi bătrâni, grupaţi câte 6-7, îşi vizitează gazdele nu în costum popular, ci costumaţi care mai de care mai înfricoşător.

„Hâzii” (sau urâţii în traducere), cum sunt numiţi prin părţile locului, ies an de an pe uliţele localităţii Chintelnic pentru a alunga spiritele rele, care au fost aduse în lume odată cu intrarea în noul an. Dezlănţuirea personajelor face ca spiritele rele aduse de noul an să se sperie şi să plece.

Acest obicei este păstrat de sute de ani în localitatea bistriţeană, schimbându-se doar „costumaţiile”. Dacă acum zeci de ani femeile se costumau în bărbaţi şi invers, în ultimii ani pe uliţele satului îşi fac apariţia strigoi, fantome, vârcolaci, preoţi sau vrăjitoare.

Deşi obiceiul nu le este străin gazdelor, care au crescut cu el, de multe ori se întâmplă ca acestea să fie speriate de costumaţia „colindătorilor”, care au mutat Halloween-ul în ianuarie.

În Chintelnic nu există localnici care să nu-i primească pe mascaţi, care înainte de a intra în curte întreabă gazdele „Primiţi cu hâzii?”. Odată ajunşi în curtea oamenilor, hâzii îşi joacă personajele şi încearcă să-şi sperie gazdele. În schimb primesc gogoşi şi prăjituri de post.

Etnologii spun că obiceiul are între 500 şi 700 de ani, iar oamenii din sat îmbracă diferite costume pentru a înfăţişa toate relele care se pot abate asupra lor în anul care tocmai a început. Hâzii din Chintelnic personifică moartea, bolile, războiul, în speranţa că întreaga comunitate va fi ferită de aceste nenorociri în anul în curs.

Acesta nu este singurul obicei întâlnit în Bistriţa-Năsăud de Bobotează. În mai multe sate din judeţ tinerii fură poarta fetelor de măritat şi le ascund. Dacă în unele sate proprietarii trebuie să îşi caute poarta prin localitate, în altele „hoţii” sunt aşteptaţi să aducă poarta, în schimbul căreia sunt ospătaţi de cei care le deţin.

.

Halloweenul se mută în ianuarie de peste 500 de ani într-un sat Bistriţean

Zeci de localnici se costumează pentru a alunga spiritele rele

De peste cinci secole, în ajun de Bobotează, zeci de localnici din satul Chintelnic ies în stradă costumaţi în draci, vârcolaci şi vrăjitoare pentru a alunga spiritele rele. În loc să-i alunge, sătenii îi primesc pe costumaţii gălăgioşi cu prăjituri şi băuturi alcoolice.

An de an, satul Chintelnic, situat la doar 20 de minute de municipiul Bistriţa, parcă se transformă într-un film de groază în ajun de Bobotează. În ultima zi în care se mai colindă, zeci de localnici din Chintelnic se încăpăţânează să mute Halloweenul în ianuarie. Seara, aceştia se costumează care de care mai urât şi ies pe străzi, unde alungă spiritele rele.

Zeci de fantome, vrăjitoare, strigoi, draci şi vârcolaci, numiţi „hâzi” ( sau urâţi în traducere), au împânzit uliţele satului Chintelnic şi în acest an. Chintelnic este singura localitate din Bistriţa-Năsăud unde se mai păstrează acest obicei.

Hâzii iau la rând casele din sat pe care le „colindă”, anunţându-şi prezenţa obligatoriu cu obiecte gălăgioase. După ce toate casele au fost colindate, ceata de „hâzi”, se reuneşte la căminul din sat, unde continuă să petreacă. Pentru a evita incidentele, anul acesta a fost prezentă şi poliţia, dar şi jandarmii.

Gazdele, în loc să alunge hâzii, îi primesc cu braţele deschise, amuzându-se copios de costumele sub care-şi ascund identitatea. Mai mult, sătenii din Chintelnic îşi cheamă şi prietenii şi rudele din alte zone ale judeţului pentru a urmări această tradiţie neobişnuită.

După ce îşi sperie bine gazdele, hâzii sunt serviţi cu prăjituri, cozonac şi cu câte un pahar de ţuică, pentru a face faţă frigului de afară.

Potrivit etnologilor, obiceiul este păstrat de peste 500 de ani în localitatea bistriţeană, schimbându-se de la un an la altul doar costumaţiile. Mai mult, localnicii spun că acesta este unul dintre puţinele obiceiuri din zonă care a trecut testul timpului şi este respectat cu sfinţenie an de an.

Nea` Vasile, la cei peste 70 de ani ai săi, aşteaptă an de an hâzii, susţinând că este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri care încă se mai ţine în localitatea sa de baştină. Acesta îşi aminteşte că şi el se costuma în urmă cu câteva decenii, când era mai tânăr.

”Nu s-a schimbat nimic, e ca atunci când eram tânăr. Nu îs multe obiceiuri care se mai păstrează aşa ca ăsta. Amu` se mai şi filmează când vin, înainte nu aveau atâtea telefoane”, ne explică nea` Vasile.

Bătrânul este convins că hâzii îi vor aduce noroc şi bunăstare anul acesta şi îi vor alunga toate spiritele rele din preajma casei.

Potrivit etnologului Alexandru Uiuiu, în vechime se credea că la schimbarea anilor se declanşează forţe malefice neprielnice omului. Hâzii din Chintelnic nu fac altceva decât să personifice aceste forţe, precum moartea, bolile războiul, în speranţa că dându-le chip ele vor fi neutralizate.

.

De Revelion pe Valea Bârgăului

De Revelion, pe Valea Bârgăului, vechiul an are parte de un „ceremonial funerar”

Unul dintre celei mai neobişnuite obiceiuri de Anul Nou din Bistriţa-Năsăud îl întâlnim pe Valea Bârgăului. Acesta se numeşte „Îngroparea Anului” şi este practic un ceremonial funerar dedicat vechiului an.

Nu există zonă în Bistriţa-Năsăud care să nu aibă parte de obiceiuri specifice de Anul Nou. Cel mai neobişnuit asemenea obicei, care poartă numele „Îngroparea Anului”, îl întâlnim însă pe Valea Bârgăului. „Ceremonialul funerar” dedicat vechiului an este practic o scenetă la care participă în jur de 20 de copii, care au în frunte un conducător, ce trebuie neapărat să fie un bun orator.

Ceata de copii are în componenţă şi patru băieţi mascaţi, fiecare reprezentând câte un anotimp. Măştile purtate de cei patru sunt confecţionate din blană de miel în culori stridente. Oratorul este ajutat să ţină ritmul de un toboşar.

Pentru colindători, Anul Nou nu este altceva decât un ceremonial funerar pentru moartea vechiului an şi naşterea simbolică a altuia nou.

„Anule, bunule, du-te cu bine/ Şi zi-i la Anul Nou ce vine/ Să ne aducă dacă poate/ din nou sănătate/ Şi colac de grâu pe masă/Bucurie-n orice casă/ Pace-n ţară şi bucate la vară”, se numără printre versurile „îngropării” vechiului an.

.

Solstiţiul de iarnă

Prima zi de iarnă şi noaptea când se naşte noul soare

A sosit solstiţiul de iarnă, perioada de contemplare profunda şi vremea sa reflectam asupra adevaratului sens al tuturor realizărilor de peste an.

Ca în fiecare an, inceputul iernii astronomice este marcat de un moment precis, legat de miscarea anuala aparenta a Soarelui pe sfera cereasca, ce reprezinta de fapt consecinta miscarii reale a Pamantului in jurul Soarelui.

Solstiţiul de iarna este noaptea in care se naste noul Soare, repornindu-se ciclul anotimpurilor terestre. Astfel vom avea ziua cea mai scurta si noaptea cea mai lunga a anului, apoi ziua va incepe sa creasca si va fi egala cu noaptea la echinoctiul de primavara.

La finalul unui an, cu totii obisnuim sa privim in urma, dar mai ales inainte, pentru a scruta orizontul zilelor care vor veni, bune sau rele.

Deși în calendare iarna sosește la 1 decembrie, începutul iernii astronomice este marcat de un moment precis: cel al solstițiului de iarnă.

Prin serbarea Craciunului pe 25 decembrie, a fost posibila si inlocuirea cultului inchinat lui Mithra, zeul soarelui. Sarbatoarea pagana era legata de solstiţiul de iarna, considerata a fi momentul in care se naste Soarele, numita Dies natalis Solis Invincti – Ziua de nastere a Soarelui nebiruit. Sunt istorici si liturgisti care sustin ca sarbatoarea Nasterii Domnului a existat inaintea celei pagane. Acestia afirma ca Aurelian a introdus in anul 274 sarbatoarea inchinata lui Mithra, ca o incercare de a inlocui Craciunul. Ei tin seama de marturiile provenite din arhivele romane, care indica data de 25 decembrie ca zi a recensamantului imperial la care Fecioara Maria si Dreptul Iosif au participat.

.

Superstitii de Mos Nicolae – Ce nu ai voie sa faci daca vrei cadouri de Mos Nicolae

Creştinii îl celebrează sâmbătă, 6 decembrie, pe Sfântul Nicolae. Este prilej de sărbătoare pentru cei care au numele de Nicolae sau Nicoleta. Pentru cei care ţin post se mănâncă peşte. Cei mici, dar şi cei mari îşi verifică ghetuţele să vadă ce le-a adus Moş Niculae: o nuieluşă sau daruri?

Superstiți, tradiţii şi obiceiuri de Sfantul Nicolae

În religia ortodoxă, Sfantul Nicolae a fost învestit cu rolul de ocrotitor al familiei, de aceea, el intervine în educaţia copiilor. În noaptea de 5 spre 6 decembrie, cei mici pot primi fie o nuieluşă, dacă nu au fost cuminţi, fie dulciuri şi alte daruri, dacă merită. Tradiţia spune că nuieluşa cu care este lovit neascultătorul trebuie să fie de măr, iar dacă aceasta, pusă în apă, va înflori până de Crăciun, înseamnă că sfântul “a mijlocit” iertarea celui care a fost lovit.

În tradiţia creştină, Moş Nicolae a fost mai darnic cu pedepsele decât cu recompensele. Se spune că el îi pedepsea pe cei care se abăteau de la dreapta credinţă, lovindu-i cu nuiaua peste mâini.

Conform legendei, în anul 325, Sfantul Nicolae a participat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea, eveniment in cadrul caruia Arie, un preot din Alexandria, a susţinut că Iisus Hristos nu este de aceeaşi natură cu Dumnezeu Tatăl. Deranjat de această afirmaţie, Sfantul Nicolae i-a dat o palma ereticului, de unde a rămas şi cutuma că cei obraznici sa primeasca o nuielusa de la Moș Nicolae.

Sfantul Nicolae a ştiut însă că după ceartă se cere şi mângâiere. De aceea, el le-a făcut multe daruri săracilor, i-a liniştit pe cei întristaţi şi i-a vindecat pe bolnavi.

Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice început la mijlocul lui noiembrie, care culminează cu Sfântul Andrei. În tradiţia românească, Moş Nicolae apare pe un cal alb, semnificând prima zăpadă care cade la începutul iernii.

Despre Sfantul Nicolae se mai spune că este iscoada lui Dumnezeu pe lângă drac, că ajută văduvele şi orfanii, dar şi fetele sărace la măritat. Tot el este stăpânul apelor şi îi salvează de la înec pe navigatori, apără soldaţii pe timp de război şi de aceea este invocat în timpul luptelor. În Transilvania, Moş Nicolae este numit Sân-Nicoară şi este unul dintre cei mai populari sfinţi. O legendă ardeleană spune că Sfantul Nicolae poate fi văzut în noaptea de Anul Nou în lumina mare, când cerurile se deschid de trei ori.

Cultul popular al Sfantului Nicolae datează din secolul al XI-lea

Cruciații aduceau moaște din Răsărit, și de obicei marile orașe occidentale care primeau moaștele vreunui sfânt răsăritean, își luau drept patron pe acel sfânt. Astfel, cruciații din Bari (în Italia) au adus cu ei moaștele sfântului Nicolae de Mira. Pe vremea aceea, arhiepiscopul Nicolae al Veneției a zidit două biserici, una în 1036, probabil la Bari, iar cealaltă în 1039 la Veneția, în care să așeze moaștele. Se păstrează două diplome ale acestui episcop, precum și numele celor șaizeci și doi de bărbați care aduseseră moaștele din Răsărit. Cele două biserici au fost târnosite pe 9 mai 1098. Cei doi arhiepiscopi, Ilie de Bari și Nicolae de Veneția au răspândit cultul sfântului Nicolae în Occident. Mai mult, papa Romei, Urban al II-lea, a cunoscut cultul sfântului Nicolae la Bari, unde s-ar fi făcut minuni, lucru pentru care papa l-a distins pe Ilie cu omoforul.

O icoană modernă de metal a Sfantului Nicolae a artistului bulgar Georgi ‘Chapa’ Chapkanov, reprezentându-l pe protectorul pescarilor ţinând un peşte. Gilbert House, Stanley, Insulele Falkland.

După încreștinarea slavilor, cultul sfântului Nicolae l-a înlocuit pe cel al zeului Mikula, zeul agriculturii. Dar de fapt, unii sunt de părere că rușii l-ar fi cunoscut pe sfântul Nicolae datorită diasporei rusești de la Bari. Aici, rușii au dedicat sfântului Nicolae biserica lor, apoi spitalul și ospiciul. Legenda aurea a fost tradusă în slavonă, de unde a intrat în sinaxarul rusesc.

În secolul al XII-lea, Sfantul Nicolae intră în cărțile de slujbe de la mănăstirea Sint-Truiden (Belgia). De aici cultul său ajunge la Roskilde (Danemarca), la Vadstena (Suedia) și în vreo patruzeci de sate din Islanda. În secolul al XIII-lea, părticele din moaștele sfântului Nicolae ajung la catedrala din Canterbury, iar cultul sfântului începe să se răspândească, datorită influenței de pe continent.

Cunoscut sub numele de la Nikolaus în Germania, Sinterklaas în Belgia și Țările de Jos și Kleeschen în Luxemburg, Sfantul Nicolae este o sărbătoare legată de personajul istoric Nicolae din Mira. Santa Claus din lumea anglofonă (Moș Crăciun în România) a apărut prin deformarea cuvântului neerlandofon Sinterklaas. Sărbătoarea lui Moș Crăciun a înlocuit-o pe cea a Sfântului Nicolae în numeroase țări, devenind o oportunitate de a face cadouri, iar pentru comercianți una de a-și spori vânzările, și a apărut chiar și în țări care nu au o legătură culturală directă cu sfântului Nicolae, precum China.

Sfantul Nicolae este patronul spiritual al Țărilor de Jos, Rusiei, al provinciei Lorena, precum și al mai multor orașe vest-europene, între care Bari etc. Sfântul Nicolae este cunoscut ca protector al celor acuzați pe nedrept, al comercianților, călătorilor, fetelor nemăritate, mireselor și, în special, al copiilor mici.

Nicolae Ceaușescu și legătura cu specialiștii în paranormal

Nicolae Ceaușescu a decis în anul 1982 să pedepsească peste 250 de intelectuali români care au participat la ceea ce se numea Mișcarea Transcedentală. Care era de fapt teama dictatorului?

Deși inițial conducerea partidului era de acord cu această activitate, ulterior s-a dat ordin ca toți intelectualii să fie trimiși la munca de jos. Se pare că acești intelectuali erau pasionași de un fenomen ce începuse să capete amploare peste tot în lume. În Rusia de exemplu, Institutul de Parapsihologie era cunoscut pentru studiile avansate în domeniul paranormalului. Aici, oamenii cu abilități speciale se antrenau până când deveneau capabili să ucidă doar prin telepatie.

Se spune că toți marii lideri ai lumii s-au folosit de astfel de specialiști în telepatie pentru a manipula masele și pentru a influența cursul istoriei. Unii dintre acești specialiști în telepatie erau atât de avansați încât influențau aparaturile din jur cu puterea minții, schimbau temperatura lucrurilor din jur sau prevesteau starea vremii. Alții puteau induce starea de hipnoză asupra victimei sau induceau starea de transă pentru a le controla comportamentul.

Mulți spun că Nicolae Ceaușescu începuse să audă despre aceste abilități și i-a fost teamă ca nu cumva intelectualii români să abuzeze de ele. Astfel a decis trimiterea lor la munca de jos.
.

Locuri paranormale

Puțini sunt cei care știu că în România există numeroase locuri în care se petrec lucruri paranormale, ce seamăbă groaza printre locuitorii din zonă.

Troița Miresei din Găiești, Dâmbovița

Aici a murit în anul 1936 Margareta Ștefănescu. Tragicul accident de mașină a avut loc chiar în ziua nunții sale. De atunci, oamenii vorbesc despre faptul că aici se petrec frecvent accidente de mașină. Ceea ce este și mai bizar este că majoritatea victimelor sunt tineri necăsătoriți. Sunt și șoferi care au povestit că pe acest drum au văzut noaptea o prezență fantomatică.

Conacul Bellu din Urlați, Prahova

Localnicii spun că în timpul nopților se aud sunete bizare și inexplicabile. Sunt și voci care mărturisesc că au văzut o fantomă.

Muzeul Foișorul de Foc

Cei care au vizitat locul povestesc despre fenomenele stranii la care au luat parte. În mod subit, oamenii simt o puternică apăsare în piept și o durere inexplicabilă însoșită de senzația de teamă. Aici se spune că există fantoma unei femei care a căzut pe scările turnului. Sufletul acesteia a rămas aici să bântuie. Sunt și martori care povestesc cum uneori, în timpul nopții, de la ferestrele Foișorului ies flăcări. Mai mult decât atât, în data de 9 a fiecărei luni, undeva pe la ora 23:30, niște lumini misterioase apar ca din senin.

Castelul Bannfy din Bonțida, Cluj

Specialiștii în paranormal spun că aici este de fapt cel mai bântuit loc din țara noastră. Pe vremuri, aici a fost un spital militar, unde au murit foarte mulți soldați. Se pare că în subteran ar exista un tunel de legătură cu o biserică. Aici se găsește un număr impresionant de lilieci. Oamenii spun că noaptea se aud tot felul de sunete bizare.

Vedeți și:
Locuri misterioase

.

Șinca Veche

Fenomene paranormale de peste o mie de ani

In apropiere de Brașov, intr-un sat făgărășean, turiștii vin in număr tot mai mare pentru a vedea un fenomen inexplicabil. Atestat încă din secolul X, Șinca Veche își păstrează aerul unui sat din vechea Tara a Făgăraşului.

Având o istorie zbuciumata din cauza războaielor, mulți plecând in alte locuri, satul este cunoscut pentru fenomenele sale paranormale.

La Șinca Veche se vine pentru legendele si misterele din jurul unui lăcaș săpat in piatra, care se spune ca este binecuvântat si este un loc aparte, plin de o energie diferita si pozitiva.

Pe un deal al Munților Perşani se afla o biserica cu secole întregi vechime, care ascunde multe povesti nedescifrate de nimeni pana acum.

Biserica aflata in Grota Ursitelor este ascunsa de vegetația pădurii, având o încărcătura spirituala care poate fi simțita încă de la început.

Pe lângă forma neobișnuita a bisericii – are doua altare, adică nu a fost construita de creștini – unele fenomene care se manifesta in aceste locuri – cum ar fi aparitia in pozele unor turiști a unor sfere de lumina in fata peșterii, oprirea aparatelor de filmat, senzația cum ca ar mai fi cineva in încăpere – i-au făcut pe cei care cred in paranormal sa creadă ca acest loc are o încărcătura energetica deosebita.

Cei interesați de ocultism spun ca aici ar fi unul din celebrele “noduri energetice” despre care se vorbește in parapsihologie.

Deasupra bisericii este un turn de unde se vede cerul. Daca stai sub acest turn si iți pui o dorința, aceasta se va îndeplini. Se spune ca in apropierea sărbătorilor se aud cântece ale unui cor, însa cuvintele nu pot fi înţelese. Este ciudat ca întâlnim in aceeași incinta desenate steaua lui David, semnul Yin si Yang, dar si un chip ce seamana cu un dac sau, după cum spun unii, cu Isus.

Amfiteatrul care se găsește la câțiva kilometri de peștera – acoperit cu iarba – are un aspect nefiresc, aici existând un fel de terase, ca in interiorul unei cetăți fortificate. Toate acestea au dus la ipoteza ca așezarea a fost construita de catre daci.

De-a lungul timpului, mulți au încercat sa exploateze acest loc. Sătenii l-au aparat din răsputeri, fiind un loc încă neatins de afaceriștii dornici de profit.

Daca vreți sa vizitați Grota Ursitelor, va puteți caza in casele localnicilor, acestia primindu-i pe turiști cu bucate alese si multe povesti interesante.

Mai mult:

http://www.proalpin.ro/blog/mistere-la-sinca-veche-daci-ocultism-paranormal/

http://cartitaplimbareata.ro/index.php/2784/biserica-rupestra-de-la-sinca-veche/

.

 

Locurile Bântuite din București

Ceea ce mulți nu știu este că în București există locuri bântuite, despre care se spun mituri de-a dreptul incredibile. Tu ai curaj să le vizitezi?

Casa sângelui negru

Una dintre cele mai cunoscute legende este cea a fantomei lui Mircea Eliade din „Casa sângelui negru”. Pe strada Mântuleasa se află casa unde scriitorul a locuit, dar începând cu anul 1948, aceasta nu a mai avut proprietari. Se spune că fantoma lui Eliade a rămas aici, fiind și astăzi prezentă. Sunt și zvonuri care spun că locuința este bântuită și de alte fantome, iar scriitorul a folosit acest lucru ca sursă de inspirație pentru operele sale fantastice. Chiar și vecinii povestesc despre sunetele ciudate ce se aud în fiecare dimineață, acestea aparținând unei fantome numite „Bocănitoarea”. După ce o prostituată a fost ucisă în secolul al 19-lea, sufletul ei a rămas să bântuie locul.

Fantoma de la Casa Poporului

Paznicii de la Palatul Parlamentului au povestit întâmplările misterioase ce se petrec noaptea pe coridoare. Se pare că aici ar fi mai multe fantome ce bântuie la ore târzii, fluierând și declanșând sistemele de alarmă. Anca este cea mai cunoscută dintre ele și a băgat groaza în paznici. Aceasta, îmbrăcată într-o rochie albă, apare des și cere ajutorul paznicilor.

Facultatea de teatru și fantoma actorului Octavian Cotescu

Clădirea UNATC s-a făcut cunoscută și datorită unui mit potrivit căruia fantoma celebrului actor ar bântui aici. Spiritul stă ascuns într-un lift vechi ce nu mai funcționează, iar uneori deschide sau închide ferestre. Tot aici mai este spiritul unei femei în alb, care apare misterios în baia de la etajul femeilor.

Orfelinatul bântuit de pe Strada Franceză

În Centrul Vechi există un loc unde, potrivit cunoscătorilor din domeniu, ar fi 203 fantome ale unor copii ce bântuie în casa de pe Strada Franceză, numărul 13-14. În trecut, aici ar fi fost un orfelinat condus de Stavrache Hagi-Orman, vestit pentru răutatea sa. Acesta chinuia copiii și îi ținea fără apă și fără hrană. Sunt și mărturii ale unor persoane care spun că după miezul nopții, trecătorii pot auzi voci de copii care cer apă.

Muzeul Foișorul de Foc

Cei care au vizitat locul povestesc despre fenomenele stranii la care au luat parte. În mod subit, oamenii simt o puternică apăsare în piept și o durere inexplicabilă însoșită de senzația de teamă. Aici se spune că există fantoma unei femei care a căzut pe scările turnului. Sufletul acesteia a rămas aici să bântuie. Sunt și martori care povestesc cum uneori, în timpul nopții, de la ferestrele Foișorului ies flăcări. Mai mult decât atât, în data de 9 a fiecărei luni, undeva pe la ora 23:30, niște lumini misterioase apar ca din senin.

Școala Centrală

Există numeroase legende potrivit cărora aici se petrec fenomene bizare. Ușile se mișcă singure, diferite sunete și mirosuri inexplicabile. Mai mult decât atât, sunt și voci care spun că obiectele sunt văzute plutind în mod miraculos. Școala Centrală este cunoscută și pentru numeroasele încăperi secrete, iar subsolul este locul de unde se aud adesea zgomote bizare.

Teatrul de Vară din Parcul Bazilescu

Se spune despre acest loc părăsit că noaptea devine gazda unor fenomene stranii. Din clădire încep să se audă zgomote ciudate, cel mai probabil aparținând juristului Bazilescu, căruia i-a aparținut terenul.

Hotel Cișmigiu

În urma unui accident, o femeie a murit în această clădire, iar spiritul ei a continuat să bântuie împrejurimile. De atunci, în acest loc se aud sunete misterioase și martorii vorbesc despre prezențe bizare ce apar din când în când.

Vedeți și:
Locuri misterioase
Locuri paranormale

.